Incurajati-va copilul!

Copilul e inteligent. Si el merita sa stie asta. Mai mult, trebuie sa fie convins de asta.

Copiii trebuie incurajati de mici sa aiba indrazneala sa faca lucuri. Sa incerce chiar daca pare dificil. Si sa insiste chiar daca nu le-a iesit din prima. Asa cum spunea Augusto Cury “parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze iar parintii inteligenti ii pregatesc pentru esec”.

Laudati copilul pentru orice succes, laudati-l chiar daca are doar initiativa de a face ceva. De la initiativa la actiune e doar un pas. Un pas mic pentru noi dar un pas mare pentru un copil care nu este incurajat. Nu-i spuneti niciodata copilului “sa nu faca” ceva, fara sa-i explicati de ce. Nu-i spuneti niciodata ca “nu poate”. Nu-l comparati niciodata cu alti copii. Nu-i spuneti niciodata ca e prost si nu permiteti nimanui sa faca acest lucru.

Increderea copilului in el insusi se cultiva inca de la nastere. Iubiti-va copilul si aratati-i acest lucuru, pentru ca iubirea este izvorul motivatiilor. Dupa ce va creste, se va gasi in situatii ce-i vor ameninta securitatea si increderea. Dar aceasta amenintare va fi contrabalansata daca persoanele de langa el, si in special mama, ii arata afectiune si ii transmit puterea sa depaseasca obstacolele.

E foarte greu sa fii copil. E foarte greu sa intelegi tot ce te inconjoara si e dificil sa-i intelegi pe adulti. Copilul nu este un “adult mic”, este doar un copil. Sa nu uitam ca tot ceea ce invata copilul (pana la 5 ani in special) reprezinta cele mai dificile concepte pe care le va intalni vreodata.

Advertisements

Leave a comment

Filed under 1 Educatie

Latura intunecata a ciocolatei

Leave a comment

Filed under 6 Social

“Cumpeli, mami, cumpeli?”

Cred ca nu mai este o noutate pentru nimeni ca vizionarea prelungita la TV dauneaza dezvoltarii si functionarii creierului. Mai mult decat atat, cateva ceasuri petrecute zilnic de copii in fata televizorului vor influenta definitoriu modul in care creierul lor va raspunde pe viitor la provocarile lumii reale si modul in care vor procesa informatia. In toate cartile pe care le-am citit referitoare la acest subiect exista explicatii stiintifice pentru argumentare, cum ar fi schimbarea activitatii electrice a creierului (traseele electroencefalografice), modelele de emisie alfa, faptul ca in timpul vizionarii TV emisfera stanga amorteste lasand emisfera dreapta sa indeplineasca activitatile cognitive, etc. Internetul este plin de acest tip de informatii dar sunt destul de greoaie asa ca nu o sa insist foarte mult pe ele.

Mi se pare mult mai interesanta abordarea din punct de vedere al rolului jucat din punct de vedere al mediului de dezvoltare. Asa cum scria Healy in 1990 “ceea ce face copilul in fiecare zi, modul in care gandeste, felul in care comunica, stimulii care ii atrag atentia, toate acestea au puterea de a modifica nu numai structura creierului ci si modul in care creierul este folosit (schimbari functionale). O privare de stimuli corespunzatori va avea consecinte dramatice asupra mintii tinere, usor maleabile”. O conditie necesara dezvoltarii normale a functiilor creierului este implicarea si participarea activa a copilului la experienta cotidiana. Copilul trebuie sa aiba controlul realitatii pentru a se putea implica in procesul de explorare. Daca va ramane pasiv, neimplicat in fata unor stimuli, indiferent de natura lor, acestia nu-i vor folosi copilului la nimic.

Din aceasta perspectiva, este evident ca televizorul nu poate fi considerat un mediu propice de dezvoltare. Privind excesiv la televizor, copiii se obisnuiesc sa nu mai doreasca sa inteleaga ce se intampla in lumea care-i inconjoara. Se multumesc doar cu senzatiile. Celor care privesc mult la televizor li se saraceste in mod proportional capacitatea de a imagina jocuri, li se slabeste dinamismul metal.

Privitul la televizor poate parea benefic dintr-un anumit punct de vedere : afluenta mare de informatii si capacitatea micutilor de a retine imagini sau cuvinte pe care le pot reproduce. Unii parinti sunt incantati de acest lucru doar ca mai tarziu, conform studiilor, acesti copii sunt incapabili sa inteleaga sau sa lege in mod rational informatiile detinute. Spre exemplu, la inceputul anilor 70 a aparut termenul de “learning disabilities” (incapacitate de invatare) in momentul maturizarii primei generatii de tineri crescuti cu televizorul. La testele neurologice la care au fost supusi ei pareau normali, insa deficientele au inceput sa se evidentieze in momentul in care li s-a cerut sa invete ceva in mod organizat, sa sustina printr-un efort constient acest proces, aplicand logica si analiza.  S-a dovedit ca acesti tineri se plictiseu repede, isi pierdea atentia usor si se concetrau foarte greu.

Apropo de reclamele de la TV, recunosc ca desi eu nu mai dau drumul la televizor de luni de zile, cele mici mai scapa cate un desen pe Minimax. Unde, evident, exista reclame agresive la care ele reactioneaza in moduri surprinzatoare pentru mine. Desi le-am explicat de nenumarate ori ca nu mergem la magazin doar ca sa cumparam ceva ci ca mergem doar daca avem nevoie de ceva, se pare ca mai am de lucrat. Mai nou, cum incep reclamele Andreea (2,5 ani) repeta ca papagalul “cumpeli, mami, cumpeli?”. Iar ieri, am fost la piata si am trecut pe langa un supermarket care avea cosurile in fata. Cand am trecut pe langa ele Andreea imi zice “cumpeli, mami, cumpeli?”; “Ce sa cumpar Andreea?”; “Cosu, mami, cosu.”

Leave a comment

Filed under 1 Educatie

Scenariile de viata

Libertatea  ne confera puterea de a pune in aplicare planurile proprii,  iar puterea ne confera libertatea de a interveni in planurile altora.

Asa cum spuneam (aici link) aproape fiecare om hotaraste in copilaria mica felul in care isi va trai viata, iar acesta decizie, pe care-o poarta in minte tot timpul, se numeste scenariu de viata. Comportamentele de insemnatate redusa sunt dictate de ratiune, insa hotararile sale importante au fost déjà luate: cu ce fel de persoana se va casatori, cati copii va avea, in ce fel de pat va muri si cine ii va sta aproape in acele clipe. Poate nu e ceea ce isi doreste dar e ceea ce ales.

Putin inspaimantator, nu? Dupa ce am aflat de aceasta teorie a scenariilor de viata, am inceput sa analizez ce as fi putut sa hotarasc eu in copilaria mica. Din pacate nu-mi aduc aminte nimic, e blank total. Dar imi aduc aminte ca pe masura ce cresteam (in special in adolescenta), am inceput sa imi doresc lucruri  care din fericire s-au implinit. Sper din tot sufletul ca mi-am ales un scenariu frumos, dar probabil ca nu o sa aflu decat la sfarsit, cand o sa-mi fac bilantul :)).

Trecand la ce ne intereseaza pe noi, si anume “meseria de parinte” mi se pare un pic infricosator faptul ca “scenariul de viata este un plan in desfasurare, elaborat in copilaria mica, sub influenta  presiunii exercitata de parinti. Scenariul este forta psihologica ce impinge o persoana spre destinul ei, indiferent daca ea se impotriveste sau afirma ca actioneaza in virtutea liberului arbitru.

Pentru un scenariu de viata sunt necesare (printre altele):

–          directive din partea parintilor (Programarea parentala)

–          o hotarare luata in copilarie

–          dorinta de a obtine succesul sau esecul

In copilarie, cand debuteaza, scenariul are putini actori: copilul, parintii si fratii sau surorile. Dar pe masura ce copilul creste, si in special in adolescenta cand cunoaste tot mai multi oameni,  acestui scenariu i se adauga tot mai multe personaje care isi vor juca rolurile prestabilite (iar acestea isi vor accepta rolurile  fiindca si ele joaca déjà un anumit rol in propriile scenariii). In acest moment individul isi rescrie scenariul pentru a -l adapta la noul saumediu de viata, dar intriga ramane in esenta aceeasi (poate doar actiunea devine putin diferita).

Toate scenariile contin roluri de “invingatori” sau “invinsi” si definesc in mod specific ce presupune fiecare rol. Dar ce inseamna sa fii invingator sau invins? Invingatori sunt cei care reuseste in ceea ce afirma ca va face. Invinsul este cel care nu realizeaza ce si-a propus. Spre exemplu: “am sa termin facultatea si o sa-mi iau diploma”. Daca individul reuseste acest lucru, este un invingator indiferent de nota cu carea a terminat sau cea de la licenta. Daca in schimb isi propune; “Am sa termin facultatea cu 10” si o termina ca 9.50, el este un invins, chiar daca a terminat primul.

Iata ce spune Alfred Adler, referitor la “destin”:

‘Cand cunosc obiectivul unei persoane, stiu in linii mari ce se va intampla.  Sunt in masura sa asez in ordinea cuvenita fiecare dintre actiunile succesive intreprinse. Trebuie sa tinem minte ca persoana aflata sub observatie n-ar sti ce sa faca cu sine daca n-ar fi orientata spre un anumit tel care-i stabileste cursul vietii. Planul de viata ramane in insonstient asfel incat o persoana poate crede ca se afla sub influenta soartei implacabile si nu a unui plan indelung cumpanit pentru care doar el este rapsunzator. Un asemenea om isi incheie socotelile  si se impaca cu viata construind una sau mai multe propozitii de genul: Daca circumstantele ar fi fost diferite…”.

Leave a comment

Filed under 1 Educatie

Din baiat la ferma, om de stiinta

Am recitit de curand o carte foarte frumoasa, care mi-a placut foarte mult la vremea respectiva. Atat de mult incat am imprumutat-o unei prietene sa o citeasca si ea, sa o putem discuta ulterior, dar din pacate s-au intamplat lucruri si nu am mai recuperat cartea. Pot sa spun ca in ultimii doi ani chiar am avut o problema majora pentru ca nu gaseam nicaieri cartea sa o cumpar si sa o pun la locul ei din biblioteca. Din fericire am reusit intr-un final, am cumparat-o, am recitit-o si m-am linistit.

Cartea se numeste “Din baiat la ferma, om de stiinta” si este scrisa de Elmer Verner McCollum – reputat om de stiinta, bio-chimist si nutritionist. Este cel care a descoperit Vitaminele A si D si cel care a contribuit in mod esential la eradicarea rahitismului. Pe langa realizarile sale deosebite din lumea stiintei, McCollum s-a remarcat si datorita caracterului sau aparte, care reiese si din cartea sa autobiografica. Citind cartea, ai impresia ca McCollum e un vechi prieten, care iti spune o poveste. Modestia si bunul simt de care da dovada, sfaturile parintesti precum si lectiile de viata pe care ni le prezinta,  ar trebui sa fie un exemplu de urmat  in educatia copiilor si chiar a parintilor.

“Cele mai largi perspective de de a ajunge pe scara larga la pace si prosperitate e perfectionarea oamenilor. Aceasta atarna in mare masura de parinti si de profesori. Dar succesul e legat pana la urma de felul cum isi dezvolta fiecare virtutile superioare.

Unii cred ca averea si puterea le ofera superioritate. Cititorul obisnuit al cartilor mari isi da seama ca superioritatea se bazeaza pe inzestrarea intelectuala naturala, pe respectul de sine, pe hotararea ferma de a invata si de a aplica cunostintele capatate in mod util. Aceste calitati nu sunt incompatibile cu modestia, simpatia, interesul pentru binele altora si indemnul de a realiza ceva valoros. Potopul de fleacuri care napadeste mintea tinerilor nostri si chiar a adultilor tinde sa-i degradeze. Acesta intretine afinitatea pentru mediocritate si repulsia pentru ceea ce e stralucit.

Dezvoltarea intelectuala prin autocultivare mai are inca un merit: gandurile si telurile serioase pe care le sugereaza apara viata emotionala si sitemul nervos. Cu toate ca bunastarea fizica este un mare avantaj, ea nu contribuie in mod obligatoriu la transformarea preocuparilor intelectuale si la urmarirea unor teluri superioare. Bunastarea fizica este extrem de importanta: diminueaza inferioritatea fiziologica, incidentele patologice si consecintele lor, descurajarea si disperarea. Ea aduce incredere in sine, optimism, sperante, ambitii si capacitatea de a depune un efort sustinut. Dar starea fiziologica optima nu garanteaza, prin ea insasi, nici o calitate morala sau spirituala meritorie. Acestea trebuie cautate in ereditate si in hrana proprie a spiritului. O minte aleasa profita nemasurat de mult de contactul cu marii ganditori ai tuturor generatiilor. Neputinta de a sustine un efort mintal indreptat catre un tel mai valoros inseamna esec in viata. Nimeni nu-si poate permite sa ignore invatatura marilor filozofi si moralisti, ca si valorile superioare ale trecutului. Operele lor s-au nascut din analiza adanca a vietii oamenilor. Asemenea invataturi te ajuta sa deosebesti aspectele esentiale de cele nesemnificative ale existentei.”

Elmer Verner McColum – “Din baiat la ferma, om de stiinta”

Oare ce ar mai fi de spus? Poate doar ca depinde de noi, ca parinti, sa ne  indrumam copiii sa stie unde sa caute, sa stie ce sa caute si sa faca alegerile corecte.

Imi propun sa revin cu un articol despre descoperirile lui McColum, unul despre programul lui putin bizar dar foarte strict care-i permitea sa-si indeplineasca toate obiectivele propuse, si un altul despre recomandarile sale literare.

Leave a comment

Filed under 1 Educatie

Despre rugaciune – Parintele Arsenie Boca (2)

Daca s-ar putea organiza si la noi in azilurile de copii orfani acea rugaciune colectiva a micilor nevinovati, a ingerilor pamantesti, a celor ce cu siguranta imblanzesc inima lui Dumnezeu. Cate minuni nu s-ar obtine astfel… Asa cum s-a petrecut in Franta, unde oamenii plini de credinta si de mila pentru semenii lor, au organizat astfel de cercuri.

Rugaciunea micilor orfani a facut minuni in tarile unde s-a putut organiza acest lucru. Si simultan cu rugaciunile micilor ingerasi, cei in suferinta au fost indemnati ca la randul lor sa faca rugaciuni eceptionale, ca de exemplu: zilnic sa recite un “Tatal nostru” si de zece ori “Bucura-te Marie”, timp de o luna. Aceasta dupa cum era cazul. Efectele erau miraculoase. Dumnezeu actiona prin fenomene uluitoare si impenetrabile.

Unii au fost sfatuiti sa dea liturghii timp de zece sau mai multe zile, in timp ce micutii azilului sau fecioarele sarace si umile se prosternau in numele lor in fata Maicii Domnului si blandului ei Fiu.

Pentru cei ce-si folosesc averile si bunurile lor in opera de binefacere si niciodata n-au lasat sa plece de la usa lor un sarac nemiluit, pentru acestia, in clipele lor de restriste si suferinte, Dumnezeu nu ramane surd la cererile lor. Pentru cei ce au credinta, Dumnezeu patrunde in viata lor, implinindu-le rugaciunile.

Rugaciunile pentru cei morti au de asemenea o mare valoare. Dupa spusele Sfantului Pavel “Sufletul care traieste prin credinta si care vede in cele mai mici intamplari actiunea lui Dumnezeu asupra sa, acela ne se mai mira cand survin cele mai grele incercari pentru mantuirea lui si a semenilor lui. Ce consolare minunata simte acesta in fundul sufletului sau ranit de suferinta, gandindu-se ca cerul nu l-a lovit decat spre a-l purifica si mai mult si a-l face instrumentul milei divine”.

Tainele lui Dumnezeu sunt ascunse. Multe necazuri se intampla spre binele nostru, iar noi nu ne dam seama. “Tot raul spre bine”. Cei ce duc o viata retrasa, departe de lume, de agitatiile si ambitiile ei, numai acestia inteleg rostul si mersul evenimentelor.

Oamenii in general in necazurile lor si in suferinte incep intai spre a incerca fel de fel de metode de rezolvare, pur omenesti si numai dupa ce au dat gres in orice, abia atunci incearca si rugaciunea catre Dumnezeu. Ce mare gresala. Prin rugaciune su numai prin rugaciune trebuie sa incepem, ca Dumnezeu este Cel ce da curs evenimentelor si “nici un fir de par din capul nostru nu se misca fara stirea Lui”.

Numai prin rugaciune vom fi inspirati ce anume mijloace omenesti sa folosim pentru rezolvarea cererii noastre si care de fapt nu sunt decat accesorii si mijloace secundare.

Important este ca ceea ce cerem sa nu devina o piedica in calea sfinteniei si perfectionarii noastre si de aceea, de multe ori Dumnezeu nu ne acorda ceea ce cerem, fara ca noi sa intelegem aceasta. Exista ceva la mijloc, o ambitie, o mandrie, o dorinta de a trai in pace si liniste, ceea ce nu-i este dat unui crestin adevarat care trebuie sa lupte necontenit cu el insusi si cu altii. Cate si cate taine ascunse stau la baza neindeplinirii cererilor noastre facute lui Dumnezeu. Daca le-am cauta cu inima sincera si lepadati de noi insine, le-am gasi cu siguranta.

Rugaciunile facute pentru pocainta celor rai sunt covarsitor de greu de indeplinit. Un suflet dusmanos fata de Dumnezeu are prejudecati de neinvins impotriva tainelor si miserelor credintei crestine si el se cramponeaza cu furie de ideile si pasiunile sale. Omul credincios este incapabil sa rastoarne astfel de bariere din inima in care domneste diavolul si inca de zeci de ani. Niciodata prin mijloace omenesti nu se va putea inabusi pasiunile unei inimi corupte ce nu cauta decat satisfacerea poftelor sale. Numai Domnul singur poate face o minune cu el si aceasta numai in urma rugaciunii perseverente, umila si plina de incredere. Si in urma sacrificiilor facute in special pentru mantuirea sufletului celui pacatos. Jertfa este necesara, numai ea alunga revolta si dreapta furie a lui Dumnezeu fata de cel impietrit si prigonitor.

Leave a comment

Filed under 4 Religie si spiritualitate

Despre rugaciune – Parintele Arsenie Boca (1)

A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.

A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră este creată şi-I aparţine Lui.  Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită.

Ce ne cere Dumnezeu atunci cand ne rugam?

O atentie interioara, ceea ce de fapt nu inseamna un efort eroic.

O atentie literala este aceea cand luam seama numai la cuvintele pronuntate si la intelesul lor strict.

Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un farmec al imaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici ca pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu le acorda din cand in cand alesilor Lui. Totusi, adevarata dragoste pentru Dumnezeu nu cauta aceste daruri, nu asteapta ca sa le aiba si apoi sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Aceasta dragoste este adevarata renuntare de sine, ce se agata cu disperare si incredere oarba de Dumnezeu, chiar in ariditatea inimii, in neputinta concentrarii atentiei, in renuntarea la orice suport moral, la orice bucurie si consolare personala. Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vorbi cu Dumnezeu.

De aceea rugaciunea copiilor, simpla, lipsita de ingrijorare si neincredere este cea mai curata rugaciune.

Un suflet care se roaga este un suflet care sufera, caci rugaciunea prin ea insasi este o mortificare, o suferinta corporala.

Cand dupa o rugaciune facuta cu efort si oboseala, constatam ca mintea noastra a alunecat permanent spre alte lucruri, este durerea ca ignoram puterea sacrificiului si ca am fi dorit in mod egoist sa simtim o placere si o alinare in fundul inimii.

Sa ne rugam deci, sa inlaturam piedicile care constituie de fapt meritul rugaciunii.

Necesitatea rugaciunii

A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa de Dumnezeu. Ce este omul prin el insusi?

Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni,  este ca o armura ce protejeaza pe cel ce lupta pentru perfectiune, ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii.

Despre eficacitatea rugaciunii

Necesitatea rugaciunii se datoreaza tocmai eficacitatii ei, altfel ea n-ar mai fi necesara.

Rugaciunea este impacarea omului cu Dumnezeu, ea implora mila si sprijinul Lui.

Rugaciunea este un leac care vindeca orice fel de rana, opreste orice lacrima, linisteste orice durere, ea subjuga orice pasiune. Prin rugaciune nemultumirile si resentimentele noastre se potolesc, ingrijorarile dispar, nelinistea si nerabdarea inceteaza, iar evlavia si credinta se mareste.

Ce trebuie sa cerem prin rugaciune?

Oamenii incep intotdeauna prin a cere lui Dumnezeu fel de fel de binefaceri pamantesti si se mira apoi ca nu li se implinesc rugaciunile in care-si exprima dorintele lor. Dar ei nu se gandesc niciodata a cere lui Dumnezeu mantuirea sufletului lor si sa accepte deci orice suferinta, daca aceasta contribuie la mantuirea lor, la readucerea lor pe drumul cel drept. Ei ar trebui sa multumeasca lui Dumnezeu pentru orice si pentru toate, fie durere si boala, fie binefacere si prosperitate si tot ceea ce primesc sa puna in slujba lui.

Sa cerem deci bunurile spirituale, intelepciunea, ca Solomon, harul sfintilor care pastreaza inocenta, inspiratia divina in orice actiune a noastra in timpul milei, caci fara Dumnezeu nimic nu se face.

Sa cerem curajul si taria de a pune capat oricarui obicei prost si vicios.

Sa cerem remuscarea si lacrmile pocaintei, parerea de rau a tot ce am facut contra vointei lui Dumnezeu.

Sa cerem ca Dumnezeu sa inmoaie inimile impietrite si sa ne inspire mijloace ingenioase de a imblanzi pe cei viciosi si corupti.

Sa cerem ca inima noastra sa fie mereu flamanda si insetata de Iisus, de painea cea divina si datatoare de viata si de sangele cel sfintitor.

Sa cerem curatenia, nevinovatia, mila de orice cuvant spurcat. Sa cerem rabdarea si pacea impotriva contrarietatilor. Sa cerem bunatatea si blandetea, amabilitatea si ingaduinta fata de cei ce ne provoaca.

Sa cerem o viata lunga, nu pentru a ne inmulti greselile, ci pentru a lucra si a adauga inzecit talantii incredintati de Dumnezeu fiecarui om la crearea lui.

Sa cerem stiinta, nu pentru a ne ingamfa cu ea si a ne socoti superiori altora, ci pentru a descoperi adevarata lumina si pentu a o impartasi si altora, pentru binele tuturor.

Sa cerem prieteni adevarati, care constituie cea de a doua jumatate a noastra. Ei ne completeaza atunci cand sunt sinceri, credinciosi iar nu lingusitori, exploatatori ai pasiunilor noastre.

Sa cerem copii. Ei sunt binecuvantarea familiilor si comoara parintilor, dar ei trebuie sa fie mai mult copii lui Dumnezeu decat ai parintilor.

Sa ne rugam pentru altii. Este o datorie impusa din mila crestina. Aceasta rugaciune este cea mai placuta lui Dumnezeu, ea este lipsita de interes propriu, constituie deci o lepadare de sine o mortificare. Aceasta rugaciune constituie unirea intre suflete, pacea si armonia pe pamant.

Leave a comment

Filed under 4 Religie si spiritualitate