Despre alimentatia copiilor (M. Montignac)

Dupa ce am nascut-o pe Alexandra, m-am axat foarte mult pe partea de educatie si dezvoltare emotionala. De fapt cred ca 99% din eforturile mele s-au indreptat in aceasta directie. Consideram ca am un stil de viata sanatos, in sensul ca renuntasem la fumat de 2 ani, sucuri nu mai beam tot de cativa ani buni, nu mancam prajeli, grasimi si nu consumam E-uri. In perioada de sarcina si alaptare am avut o dieta conforma cu toate recomandarile doctorului si cu ceea ce am citit in carti, asa ca nu aveam de ce sa-mi pun probleme legate de nutritie. Cred ca inceputul cautarilor mele legate de nutritie a fost cand, dorind sa slabesc, si cautand o dieta sanatoasa, am citit cartea lui Montignac. Recunosc ca am avut un soc. Era prima data cand aflam ca alimente de baza, alimente sanatoase (credeam eu), cum ar fi zaharul sau painea alba, alimente pe care oricum nu le foloseam in exces, pot face rau. Mult rau! Si era prima data cand, din cuvinte simple si exemple banale,  am aflat unde poate duce o alimentatie gresita.   Si de atunci a inceput aventura mea in lumea nutritiei.

M Montignac – “Mananc deci slabesc”:

“Alimentaţia unui copil mic, mai ales cand este incă sugar, este principala preocupare a mamei. In timpul primelor luni de viaţă, modul in care copilul işi va accepta hrana ii va condiţiona acestuia starea de sănătate, adică şansele de supravieţuire.  Dacă in cursul acestei perioade intervine o problemă: lipsa poftei de mancare, vomă, diaree, alergie etc., specialistul consultat, analizand situaţia, va pune neindoios aceste manifestări pe seama alimentaţiei copilului şi o va schimba in consecinţă. Medicii ştiu perfect că, la un copil mic, problemele de sănătate au aproape intotdeauna cauze alimentare. Schimband alimentaţia, ajutand-o, ei au mai multe şanse de a găsi o soluţie eficace, decat prescriind un medicament.

In schimb, cand copilul este mai mare şi, mai ales, de indată ce incepe să fie hrănit “normal” (adică intr-un mod mai mult sau mai puţin asemănător adultului, mănancă de toate), nu le mai vine in minte nici părinţilor şi nici medicilor să-i schimbe modul de alimentaţie, dacă se imbolnăveşte. Este un fapt regretabil, deoarece majoritatea problemelor de sănătate ar putea fi rezolvate astfel.

Apariţia bolii la un copil, ca şi la oricare alt individ, este mai intai un semn de slăbiciune fizică. Organismul uman este dotat, in mod normal, cu un sistem natural de apărare impotriva tuturor agresiunilor microbiene din mediul inconjurător. Despre un copil mic, care duce orice obiect la gură, se spune că “este imunizat impotrivă microbilor”. Prin aceasta se subinţelege că dispune de un sistem de apărare care il inarmează impotriva atacurilor microbiene.

Dar nu numai bebeluşii au privilegiul unei apărări imunitare; şi copilul care a crescut (ca şi adultul) işi păstrează această capacitate, iar organismul său o pune in aplicare in fiecare moment, pentru a-i asigura supravieţuirea in mediul microbian care il inconjoară.

Totuşi, cand organismul este slăbit, mijloacele naturale de apărare devin mai puţin eficiente, deci mai vulnerabile. Bolile, cu excepţia celor de origine virală, trebuie puse pe seama unei slăbiciuni trecătoarea organismului. Or, slăbiciunea organismului are drept cauză, in majoritatea cazurilor, o problemă alimentară.

De aceea, modul de hrană al copiilor trebuie să rămană in permanenţă preocuparea părinţilor.

Din păcate, copilul din ţările noastre industrializate, dacă este bine hrănit cantitativ, este din ce in ce mai prost hrănit din punct de vedere calitativ.

Pe de altă parte, anumite combinaţii alimentare sunt prost tolerate de către copii şi, in anumite cazuri, ar trebui mai bine să fie evitate.

Evocand modul in care sunt hrăniţi copiii din zilele noastre, nu mă pot impiedica să nu mă gandesc la cel in care sunt hrănite animalele domestice.

Cu caţiva ani in urmă, “făceai supa pentru caine” sau “mancarea pentru pisică”. Azi, deschizi o cutie. Este cu mult mai practic! Căci vrem să avem animale, cu condiţia să nu trebuiască să ne ocupăm de ele.

Iată incă o ilustrare a caracteristicii fundamentale a epocii noastre. Dorim toate avantajele fără a avea şi

inconvenientele. Cu alte cuvinte, şi după expresia de acum celebră, “vrem şi untul şi banii pentru unt”.

Toate femeile aspiră să aibă copii, nimic mai natural! Dar in epoca noastră vrem să avem copii, cu condiţia să nu trebuiască să ne ocupăm prea mult de ei.

Pentru a răspunde acestei tendinţe, a trebuit să organizăm un fel de crescătorii industriale destinate

minunaţilor noştri copilaşi: creşe, cămine, grădiniţe. Şi, ca şi in cazul animalelor, s-au găsit soluţii industrial practice, pentru ca zgamboii să fie hrăniţi cu uşurinţă. Este de ajuns să deschizi o cutie sau “un borcănel”.”

Advertisements

Leave a comment

Filed under 2 Alimentatie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s